Povești din bancă

Scrisoare către mini-me

Câţiva nori subţiri se desenau pastelat pe un cer ambiguu. Vremea părea să îşi pună în balanţă opţiunile - să plouă, să nu plouă?... Vulpilandia era de o curăţenie exemplară, dovada faptului că nu mai scrisesem cam de multişor, cel puţin nu acasă. Seara îmbrăţişa dezmierdător toate contururile în jurul meu, stăteam răsfrântă pe canapeaua … Continuă lectura Scrisoare către mini-me

Rezervorul

Să ne imaginăm că inima este un rezervor ce trebuie umplut cu iubire. La început, rezervorul nou-născutului este gol și deasupra lui se află alte două inimi-rezervoare, cele ale părinților. De-a lungul timpului, ei revarsă iubire din propriile rezervoare în recipientul copilului. Într-o familie armonioasă, iubirea se transmite din generație în generație, revărsându-se de la … Continuă lectura Rezervorul

Acum!

Cât am lucrat în bancă mi-am petrecut multe nopți privind tavanul alb al dormitorului meu. Vibram de anxietate, cum aș fi putut să dorm? Să privești tavanul este o artă. Și cum eu sunt perfecționistă – musai trebuie să fac totul într-o manieră ireproșabilă, insomnia devenea o artă. Refrenul era nu pot să dorm; eram … Continuă lectura Acum!